Parodontoza: cauze, simptome și tratament. Ghid complet

Parodontoza este boala care distruge, în tăcere, structurile care țin dintele în os: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar. Primul semn este de obicei banal - puțin sânge pe periuță dimineața. Ultimul este un dinte care se mișcă. Între cele două pot trece ani în care boala avansează fără să doară.

Vestea bună este că evoluția ei poate fi oprită. Vestea mai puțin bună, spusă din primul paragraf, este că osul deja pierdut nu se reface de la sine. De aceea momentul în care ajungi la medic contează mai mult decât orice tratament ales după aceea.

Ce este parodontoza și prin ce diferă de gingivita

Dintele nu stă înfipt direct în os. El este suspendat într-un aparat de susținere numit parodonțiu: gingia, cementul rădăcinii, ligamentul parodontal și osul alveolar. Parodontoza înseamnă inflamația cronică a acestui aparat, cu pierdere progresivă de os și de atașament gingival.

În vorbirea curentă apar mai multe denumiri pentru aceeași realitate: parodontoză, parodontită marginală cronică, parodontopatie sau boală parodontală. Termenul medical corect pentru forma frecventă, cea inflamatorie, este parodontită - folosim aici și „parodontoză”, pentru că acesta e cuvântul cu care vin pacienții.

Diferența esențială este între gingivită și parodontită, și ea decide tot prognosticul:

• gingivita este inflamația limitată la gingie. Gingia e roșie, umflată, sângerează - dar osul de dedesubt este intact. Este complet reversibilă;
• parodontita apare când inflamația coboară sub gingie și începe să topească osul. Între dinte și gingie se formează o pungă parodontală, un spațiu adânc pe care periuța nu îl mai poate curăța. Pierderea de os nu se recuperează spontan.

Într-o gură sănătoasă, șanțul dintre dinte și gingie are 1-3 mm. Peste 4 mm vorbim de pungă parodontală, un rezervor de bacterii inaccesibil periuței.

Cauzele reale ale parodontozei

Placa bacteriană și tartrul - cauza de bază

Fără placă bacteriană nu există boală parodontală. Placa este o peliculă vie de bacterii care se reface pe dinți în câteva ore de la periaj. Lăsată pe loc, se mineralizează cu sărurile din salivă și se transformă în tartru în aproximativ 24-72 de ore.

Tartrul nu mai poate fi îndepărtat cu periuța sau cu ața dentară. Suprafața lui rugoasă reține și mai multă placă, iar toxinele bacteriene întrețin inflamația chiar sub marginea gingiei. De aici pornește tot lanțul, motiv pentru care detartrajul nu este un moft, ci o necesitate.

Fumatul

Este cel mai puternic factor de risc modificabil. Nicotina produce vasoconstricție la nivelul gingiei, deci fumătorii sângerează mai puțin - boala pare mai blândă exact când este mai agresivă. În paralel, fumatul scade apărarea locală, iar vindecarea după chiuretaj sau după implant este de regulă mai slabă.

Diabetul și alte boli generale

Diabetul dezechilibrat și parodontoza se agravează reciproc: inflamația parodontală face glicemia mai greu de controlat, iar glicemia mare întreține inflamația. Relația funcționează în ambele sensuri și o detaliem în articolul despre legătura dintre boala parodontală și bolile generale. Contează și modificările hormonale din sarcină, tratamentele imunosupresoare și stresul cronic.

Factorul genetic

Există pacienți cu igienă mediocră și os stabil la 60 de ani, și pacienți care se spală corect și pierd os la 35. Diferența o face răspunsul imun individual, în bună parte moștenit. Genetica nu produce singură boala, dar decide cât de distructiv reacționează organismul la aceleași bacterii.

Bruxismul și factorii locali

Bruxismul nu declanșează parodontoza, dar accelerează un parodonțiu deja bolnav: forțele de scrâșnit se transmit unui os care nu le mai poate prelua, iar dintele se mobilizează mai repede. Aici ajută o gutieră de protecție pentru bruxism, 350 de lei, care nu tratează boala, ci îi scoate din ecuație un factor agravant.

Se adaugă factorii locali:

• cariile dintre dinți (aproximale), care rețin permanent placă și resturi alimentare. Un semn de acasă: ața dentară agață și iese scămoșată, iar gingia din zonă sângerează;
• obturații și lucrări protetice incorecte - o plombă cu margine debordantă sau o punte prea lungă irită continuu gingia;
• lipsa dinților, care rupe continuitatea arcadei și lasă dinții vecini să migreze în contacte traumatice;
• înghesuirea sau spațierea dentară, care fie blochează accesul periuței, fie expune gingia la presiunea alimentelor.

Simptomele parodontozei, pe stadii

Parodontoza doare rar și târziu. De aceea mulți pacienți ajung la consultație abia când dintele s-a mișcat, adică după ce s-a pierdut mult os.

Gingivita - stadiul reversibil

Aici nimic nu este pierdut încă. Gingia sângerează la periaj sau la mușcarea unui măr, are culoare roșu aprins în loc de roz-coral și este ușor umflată. Osul este intact, iar un detartraj cu periaj și airflow de 300 de lei, urmat de o tehnică de periaj corectată, readuce de obicei gingia la normal în două-trei săptămâni.

Parodontita incipientă

Inflamația a trecut de gingie. Apar primele pungi parodontale, de 4-5 mm, și primele pierderi de os vizibile pe radiografie. Simptomul cel mai constant este halitoza persistentă - respirația urât mirositoare care nu cedează la apă de gură, pentru că sursa ei este în pungi, nu pe limbă.

Este stadiul cu cel mai bun raport între efort și rezultat: tratat acum, procesul se oprește de regulă cu intervenții minime și fără chirurgie.

Parodontita moderată și avansată

Aici apare retracția gingivală: gingia coboară, rădăcinile devin vizibile, dinții par „mai lungi”, iar sensibilitatea la rece crește pentru că rădăcina nu are smalț protector. Se deschid spații negre între dinți, în care rămân alimente.

În stadiul avansat, osul pierdut depășește jumătate din lungimea rădăcinii. Dinții care se mișcă sunt semnul clasic, alături de migrarea lor: incisivii se răsfiră în evantai, mușcătura se schimbă, uneori apar abcese repetate. Chiar și aici se pot salva dinți, dar planul devine unul de selecție.

Cum se pune diagnosticul de parodontoză

Nu se pune din privire și nici după o singură radiografie. La Elmadenta, în cabinetul din sectorul 3, consultația parodontală completă costă 300 de lei și se sprijină pe trei elemente care se completează reciproc. Radiografiile necesare se tarifează separat.

Fișa parodontală este harta gurii tale la un moment dat: adâncimea pungilor, retracțiile, sângerarea la sondaj, mobilitatea și igiena, notate dinte cu dinte. Ea permite comparația peste șase luni sau peste doi ani - fără ea nu se poate ști dacă boala a fost oprită sau doar calmată.

Parodontometria este măsurarea propriu-zisă. Cu o sondă gradată se măsoară șanțul gingival în șase puncte în jurul fiecărui dinte: 1-3 mm este normal, 4-5 mm înseamnă pungi incipiente, peste 6 mm situație avansată. Sângerarea la sondaj arată inflamație activă, adică boală în evoluție, nu doar sechelă veche.

Radiografia arată osul, singurul lucru pe care sonda nu îl vede. De obicei se face o panoramică pentru ansamblu și, la nevoie, radiografii retroalveolare pentru zonele critice. Ea confirmă cât os s-a pierdut și dacă pierderea este orizontală sau verticală - element care schimbă planul de tratament.

Tratamentul parodontozei, pe etape

Tratamentul urmează o secvență logică: fiecare etapă se face doar dacă cea anterioară nu a fost suficientă, cu o reevaluare între ele, la 6-8 săptămâni.

1. Igienizarea și detartrajul subgingival

Este baza de la care pornește totul. Se îndepărtează tartrul supragingival și, cu ultrasunete și inserturi fine, depozitele de sub marginea gingiei. Ședința completă, cu periaj și airflow, costă 300 de lei. Tot aici se face partea de care depinde jumătate din rezultat: instruirea în tehnica de periaj și în folosirea periuțelor interdentare.

2. Chiuretajul în câmp închis

Pentru pungile de 4-6 mm, curățarea suprafeței rădăcinii se face sub anestezie locală, fără incizie. Se îndepărtează tartrul subgingival și țesutul de granulație din pungă, pentru ca gingia să se poată reatașa de rădăcină. Chiuretajul în câmp închis costă 120 de lei pe dinte, iar varianta asistată laser 200 de lei pe dinte.

3. Terapia laser și decontaminarea chimică

Cabinetul are laser Biolase, folosit ca adjuvant al chiuretajului, nu ca înlocuitor. Laserul decontaminează punga și ajută vindecarea țesutului, iar în protocoalele noastre îl combinăm cu Perisolv și Hybenx.

Orientativ: decontaminarea laser pe ambele arcade este 600 de lei, tratamentul laser al gingivitei 1300 de lei, iar protocolul complet Hybenx și laser 4200 de lei. Lista completă o găsești în secțiunea de prețuri, iar ce se potrivește cazului tău se stabilește după parodontometrie.

4. Chiuretajul în câmp deschis, pentru cazurile avansate

Când pungile depășesc 6 mm sau rămân active după etapele anterioare, accesul închis nu mai ajunge. Se decolează gingia pe o suprafață limitată, se curăță rădăcinile sub control vizual direct, se poate adăuga material de adiție osoasă, apoi se suturează. Intervenția costă 2500 de lei, iar pentru retracțiile gingivale există tunelizarea, 1500 de lei.

5. Reabilitarea, după stabilizare

Dinții fără prognostic se extrag, iar spațiile se refac protetic. Implantul dentar este o soluție bună, dar cu o condiție fermă: se pune pe un parodonțiu stabilizat, nu pe unul inflamat. Un implant plasat într-o gură cu boală activă are risc real de periimplantită - aceeași poveste, mutată pe titan.

Terapia de menținere - de ce nu se termină niciodată

Bacteriile care au produs boala nu dispar după tratament. Ele revin în pungi în câteva săptămâni, iar dacă nu sunt îndepărtate periodic, procesul reîncepe din punctul în care a fost oprit.

De aceea, după terminarea fazei active, pacientul intră într-un program de întreținere: control și igienizare profesională la 3-6 luni, în funcție de severitatea inițială, de fumat și de calitatea igienei zilnice. Ședința de terapie de menținere costă 1250 de lei și include reevaluarea pungilor, nu doar curățarea lor.

Diferența dintre pacienții care își păstrează dinții 20 de ani și cei care îi pierd în cinci nu stă, de cele mai multe ori, în tratamentul făcut. Stă în ce se întâmplă după el.

Ce se întâmplă dacă amâni

Fiecare an de amânare înseamnă os pierdut care nu se mai reface integral. Urmează mobilitatea dentară, migrarea dinților, abcesele repetate și, în final, extracțiile. Costul crește proporțional: un detartraj de 300 de lei amânat cinci ani devine un plan de reabilitare de mii de lei.

Cum previi parodontoza

Prevenția depinde în cea mai mare parte de tine și costă cel mai puțin. Toate măsurile de mai jos au același scop: să nu lași placa bacteriană pe dinte mai mult de o zi.

• periaj de două ori pe zi, două minute, cu perie moale și mișcări dinspre gingie spre dinte, nu orizontale;
• curățarea zilnică între dinți, cu ață sau cu periuțe interdentare potrivite ca dimensiune. Aici apare boala, nu pe fețele netede;
• detartraj profesional la 6 luni, sau la 3-4 luni dacă ești fumător, diabetic ori ai avut deja tratament parodontal;
• control periodic, 100 de lei, ocazia la care se prind pungile de 4 mm înainte să devină de 6;
• renunțarea la fumat și controlul diabetului, plus tratarea la timp a cariilor dintre dinți.

Mai multe despre rutina care chiar contează găsești în ghidul nostru de prevenție dentară. Dacă gingiile îți sângerează deja de câteva luni, prevenția nu mai e suficientă și ai nevoie de o evaluare la medicul parodontolog.