Boala parodontalǎ are o istorie atȃt de lungǎ precum a omului ȋnsuṣi. Studiile antroplogice ṣi
paleologice aratǎ cǎ boala a ȋnsoţit constant evoluţia speciei umane. De exemplu, a fost gǎsit un papirus
(de cǎtre George Ebers) datȃnd cca 1550 i.Hr in Egiptul antic ce conţine numeroase referiri la suferinţele
gingivale ṣi remedii ȋmpotriva acestora, bazate pe extracte din plante, minerale, ȋncorporate ȋn miere sau
drojdie de bere. Babilonieni ṣi asirienii foloseau masajul gingival ṣi spǎlatul gurii cu extracte de plante.
Romanii preţuiau igiena dentarǎ folosind periuţe de dinţi ṣi dentifrice sub formǎ de pulberi; masajul
gingival era cunoscut ṣi utilizat ca o componentǎ a igienei dentare. Ȋn perioada Renaṣterii un renumit
chirurg pe nume Ambroise Pare, a afirmat rolul etiologic al tartrului ṣi a conceput un set de instrumente
de detartraj. Pe mǎsurǎ ce ṣtiinţa a evoluat a fost descoperitǎ cauza acestei boli.
Parodontoza este o boalǎ determinatǎ de bacterii, asta ȋnsemnȃnd cǎ are caracter infecţios.
Bacteriile eliminǎ produṣi de excreţie (enzime, toxine etc.) ce induc modificǎri la nivelul ţesuturilor
(modificǎri ireversibile cȃtǎt vreme nu se elimina cauza) adica inflamaţia. Procesul inflamator este unul
patologic complex care include, pe de o parte alterare ṣi distructie ṣi pe de alta parte, reacţii puternice
de aparǎre ale organismului precum ṣi fenomene reparatorii. Pȃna la un punct! Ȋn momentul ȋn care
factorul cauzator nu se eliminǎ, inflamaţia devine cronicǎ. Evoluţia ulterioarǎ a inflamaţiei cronice
depinde de eficienţa terapiilor la care se recurge – antibiotice, antiinflamatoare, tratamente
corespunzǎtoare. Parodontoza este o boala cronicǎ.
De-a lungul timpului, am auzit de la pacienţi tot felul de metode folosite de aceṣtia pentru
a scǎpa de sȃngerarea gingivalǎ sau mobilitatea dinţilor:
Lǎmȃia – are ȋn compoziţie acid citric, vitamina A,C,complex B, K, acid folic.Acidul citric avȃnd rol
vasoconstrictor (micṣorarea dimensiunii vaselor de sȃnge- amelioreazǎ sȃngerarea).Vitaminele
au rol ȋn menţinerea stǎrii de funcţionare normalǎ a ţesuturilor. Dar, la nivelul dinţilor are un
efect nociv producȃnd demineralizarea smalţului.
Propolis ṣi derivate- Propolisul este un produs natural de secreţie al albinelor ṣi are efecte:
antibacterian (impotriva bacteriilor), antimicotic (impotriva ciupercilor), antiinflamator
(impotriva inflamatiei), vasoconstrictor (micsoreaza dimensiunea vaselor de sange), cicatrizant ṣi
deasemenea e cunoscut potentialul alergizant(produce alergii) destul de important.
Clorura de zinc- are efect antibacterian ṣi astringent. Ȋn concentraţii mari, aplicat pe mucoasǎ
produce arsuri, asta ȋnsemnȃnd cǎ distruge ţesuturile si celule componenete.
Apa oxigenatǎ- are rol dezinfectant dar si hemostatic (opreṣte sȃngerarea).
Piascledine- este un medicament pe baza de plante (extract din ulei de avocado, extract din ulei
de soia) fiind folosit ca tratament adjuvat in parodontopatie si al durerilor artrozice.
Parodontax- este o pasta de dinţi, bazata in principal pe extracte din plante (extract din ulei de
cocos, extract din ratan, extract de Echinacea, extract de musetel, menta) toate acestea avȃnd
efecte antiinflamatorii si hemostatice.
Antibioticele- sunt medicamente cu rol antimicrobian, ce trebuiesc luate numai ṣi numai cu
prescripţie medicalǎ.
Ceaiuri de salvie, muṣetel etc-Aceste ceaiuri au proprietǎţi antibacteriene, cicatrizante.
O parte dintre substanţele enumerate mai sus sunt folosite ca adjuvanţi ȋn ameliorarea
parodontozei, dar ȋn niciun caz ȋn tratamentul acesteia. Una dintre reclamele la Parodontax
spunea aṣa: “ Dacǎ ţi-ar sȃngera orice parte a corpului ai lua mǎsuri…Atunci de ce ignori
sȃngerarile gingivale?” Dar majoritatea dintre noi preferam sǎ ȋncercǎm sǎ ne tratǎm singuri, sǎ
ȋncercǎm tot felul de remedii naturiste sau “ bǎbeṣti” astfel ȋntarziind vizita la stomatolog ṣi
poate ȋn anumite situaţii sǎ agravǎm problema. Și de cele mai multe ori aṣa se ȋntȃmplǎ.
